La Violeta’s mâncarea coboară cu liftul

Vouă vă plac Sarmalele Reci? Mie imi plac, dar numai atunci când cântă, nu și în farfurie 🙂

Una dintre melodiile băieților cu sarmalele reci zice cam așa:

“Violeta duce găleata la gunoi/ Răspândind aroma dragostei”
Eu pot spune că “Violeta (a)duce mâncarea cu liftul/ Răspândind arome peste tot” 🙂

O bună prietenă mi-a tot vorbit numai de bine despre un loc tare fain de mâncat, fără fum, cu preparate naturale şi cu oameni pasionaţi de ceea ce fac.

Aşa am ajuns ieri, la invitaţia prietenei mele la Violeta’s Vintage Kitchen. Pe “Violeta” o găseşti aproape de Piaţa Universităţii, mai exact pe Str. Batişte, nr. 23 (colţ cu J.L.Calderon).

Cum amândouă eram înfometate şi cu 2 puştoaice după noi, ne-am gândit că ne-ar prinde tare bine să mergem şi să mâncăm ceva cald într-un loc prietenos cu copiii.

De cum am intrat, prietena mea a şi fost salutată de domnişoarele care serveau şi de un domn prezentabil. Am aflat ulterior că este soţul Violetei, cel care o ajută să devină celebră. După ce am terminat de mâncat a venit chiar la masa noastă să stea de vorbă cu fetiţa prietenei mele. Frumos din partea lui că îşi cunoaşte clienţii fideli şi îi face să se simtă bineveniţi de fiecare dată. Mai rar îmi este dat să văd astfel de bune obiceiuri din partea proprietarilor unui restaurant. Bravo!

Trecând la meniu, acesta era variat, pentru toate gusturile. Noi am ales o ciorbă de cartofi cu sfeclă roşie, o salată de praz cu orez şi o salată de cartofi cu peşte afumat.

La începutul relatării vă spuneam că “Violeta” (a)duce mâncarea cu liftul. Ei bine, chiar aşa e!

Restaurantul foarte cochet amenajat, se află la parterul unei case, iar bucătăria este deasupra sa, la etaj. Astfel, bucatele şi numai bucatele vin cu liftul, mirosul rezultat în urma preparării rămânând în bucătărie, unde îi este şi locul.

Ciorba a fost foarte bună şi îndestulătoare. Salata cu cartofi şi peşte pe care am comandat-o nu mi-a plăcut foarte mult. În principal pentru că peştele era cam puţin comparativ cu cantitatea de cartofi.

Cel mai mult şi cel mai mult, mi-a plăcut pâinea. Avea o culoare roşiatică, de la roşii binenţeles :), era plină de bucăţele de măsline, aromată cu oregano şi plăcută la atingere datorită uleiului extravirgin de măsline. O grozăvie de pâine! Şi nu numai mie mi-a plăcut atât de mult, ci şi domnişoarei mele care a devorat mai bine de jumătate de chiflă 🙂

Vara cred că este şi mai interesant să mergi la Violeta’s Vintage Kitchen, mai ales dacă prinzi o masă la terasa din spate. Terasa nu este foarte mare, dar e frumos amenajată.

Aşa-i că nu v-am spus cine este Violeta până acum? Violeta este o tânără şi frumoasă mămică a trei copii care a ales să le gătească atât lor cât şi celor care îi trec pragul restaurantului bucate precum cele preparate în casă de bunicile noastre. Se pare că i-a ieşit.

Preţurile nu sunt cele mai mici din Bucureşti, dar ţinând cont de prospeţimea ingredientelor folosite şi a locaţiei centrale cred că merită. Mai exact, pe o ciorbă şi o salată am dat aproximativ 25 RON.

Totuşi am plecat cu un mic regret de la restaurantul Violetei: lipsa unui scaun de copii. Poate vi se va părea subiectiv regretul meu, dar aşa este întreaga relatare.

Cred că investiţia în unul-două scaune de masă pentru copii, care se pot chiar ataşa de mese este infinit de mică comparativ cu utilitatea lor şi liniştea părinţilor care vin să ia un prânz sau un brunch cu copilul.

Sper ca Violeta să citească aceast articol şi că va achiziţiona măcar un scaun. Iar data viitoare puştoaica mea va putea sta în scaunul ei, iar eu voi savura bucatele făcute sus şi aduse cu liftul jos 🙂