Nu ştiu voi cum reacţionaţi când vă este tare foame, dar pe mine când mă prinde, primul lucru la care mă gândesc este Fast-Food Chinese Iulius Mall.
Partea bună (pentru siluetă) e că locul în care îmi desfăşor activităţile nu-i chiar peste drum de mall iar domiciliul meu stabil e în cealaltă parte a oraşului. Problema apare în momentul în care mă apucă o poftă pentru mâncarea lor, de nu mai contează unde sunt şi cât durează să ajung la mall. Gândul care zboară la puiul şi la sosul dulce-acrişor reduce considerabil distanţa. 😀
Recunosc fără probleme că sunt o tradiţionalistă şi că atunci când mi-e foame tare nu mă apuc să încerc felurie tipuri de mâncare care mai de care mai interesante, ci mă bazez pe ceva încercat deja să ştiu că merg la sigur. Plictisitor, nu?
Aşa că, măcar o dată la două săptămâni se întâmplă să poposesc la food court-ul de la Iulius Mall fie din motive de foame, de poftă sau pur şi simplu în plimbare. Aţi putea să vă gândiţi că odată ajunsă în faţa a 13, 14 sau câte fast-food-uri o avea mall-ul aş putea să mă răzgândesc în privinţa chinezilor mei şi să dau iama pe altundvea. Nici vorbă de aşa ceva.
Odată, demult, obişnuia să fie o luptă crâncenă între Mado, KFC şi Chinezesc şi mai mereu ieşea câştigător KFC. Dar de când e treaba cu mult sport, mişcare şi un stil de viaţă puţin mai sănătos, au cam ieşit din schemă primele două. Şi uite aşa rămâne mereu Chinezu’ şi nimeni altcineva.
Ajunsă în faţa vitrinei, unde opţiunile sunt multe, ajung tot timpul să le alternez pe cele care îmi fac cel mai tare cu ochiul. Combinaţia câştigătoare de cele mai multe ori este: pui cu susan, pui cu legume în sos dulce-acrişor puţin picant şi orez cu legume şi ou.
Desigur, adaug întotdeauna şi un sos dulce-acrişor pe lângă, aşa numa ca să scald totul în cât mai multe calorii. 😛
În majoritatea timpului, fiind foarte activă pe timpul zilei, ajung acolo şi sunt pe fugă sau singură aşa că aleg opţiunea “la pachet” şi servesc masa acasă că e mai convenabil şi mai comod.
Fetele de acolo sunt destul de drăguţe dar nu dau pe afară de amabilitate. La urma urmei nu poţi avea pretenţii prea mari fiind un fast food într-un food court imens şi nu un restaurant cu fiţe.
Ca şi cantitate, porţia este mai mult decât suficientă. Nu numai că te saturi, dar ai şi senzaţia că te vei rostogoli după. N-aş vrea să spun prostii, dar am impresia că porţia e de aproximativ 500 de grame aşa că e destulă mâncare chiar şi pentru cei mai mâncăcioşi dintre noi.
Ce mai îmi place la Chineese Fast Food este că tot timpul găsesc mâncare proaspătă chiar şi atunci când se întâmplă să ajung la sfârşitul zilei. Ce-i drept, trebuie să fiu sinceră şi să recunosc că am auzit şi experienţe mai puţin plăcute cu privire la acest fast-food. Nu ştiu dacă e vorba de noroc sau de gusturi, dar vă spun sincer că mie îmi place la fel de tare de fiecare dată.
Îmi place că legume din orez chiar au gust şi că puiul e întotdeauna moale şi proaspăt. Nu mă pot decide care din cele dou tipuri de pui să fie mai bun pentru că împreună, combinând gustul de dulce cu susan şi de dulce-acrişor şi puţin (mai mult) picant, rezultă combinţia care pe mine mă cucereşte de fiecare dată.
Aş putea să fiu şi puţin mai obiectivă şi să îi atenţionez că uneori carnea din puiul cu susan e cam puţină şi ajungi să savurezi doar crusta. Nu că nu ar fi bună la gust, dar nu-i la fel fără carne.
Preţul e şi el în limita bunului simţ. Nu e foarte scump, dar nici foarte ieftin. E numai bun cât să nu îţi faci obiceiul de a mânca zilnic pe acolo. 😛
Eu pentru porţia comandată plus ambalajul de pachet, am plătit 16 lei. O fi mult, o fi puţin asta las la atitudinea fiecăruia. Pentru mine şi dragostea mea eternă pentru tot ce înseamnă mâncarea chinezească, nu e foarte mult.
Nu există recompensă mai bună la sfârşitul unei săptămâni pline, ca o farfurie cu mâncare chinezească şi un film fain. Nimic nu se compară cu senzaţia de burtă plină şi un somn bun după.
Aşa că, de la mine, numa de bine despre acest fast-food. Îl recomand tuturor care au o slăbiciune pentru mâncarea chinezească şi care sunt gurmanzi adevăraţi.
Şi ia sfătuiţi voi o tradiţionalistă, pe unde să mai încerce mâncare chinezească în Timişoara. Promit să testez locul şi să revin cu impresii.
Mancare japoneza la Timisoara | FoodCrew
[…] restaurante care există, la Iulius Mall găsești câteva cu specific asiatic: thailandez, chinezesc sau […]
The Cheesecake Factory-definitia rasfatului | FoodCrew
[…] mea a fost un fel de wannabe chinese food și anume bucățele de pui prăjite peste care era un sos portocaliu dulce-acrișor, puțin picant […]
Un nou candidat pentru titlul de „cea mai buna shaorma” | FoodCrew
[…] a lua masa la foodcourt. În timp ce Nuţi a ales să mănânce mâncare chinezească, despre care v-a mai povestit, eu am ales o shaorma de pui la farfurie de la Falafel (fast-food-ul arăbesc, situat în partea […]
Arome chinezești la Templul Soarelui | FoodCrew
[…] am răsuflat ușurată văzând că localul arăta bine și părea primitor. Până la urmă, nici mâncarea chinezească nu era o idee rea. Chiar […]
Comentarii
flavia andreea
Trebuie sa recunosc ca nu sunt foarte pasionata de mancarea chinezeasca, dar pofta sigur mi-ai facut!
Veveriţa Mâncăcioasă
Am fost si eu la chinezii astia in weekend si aproape ca mi-au placut mai mult decat cei de pe Alecsandri. 😀 Mancarea foarte buna si foarte multa, cu arome proaspete si bine imbinate. Mi-a placut mult! Ah, si apreciez mini-barul lor cu sosuri gratis, ca sa-si puna fiecare ce si cum doreste. Bineinteles, e si un pahar pentru bacsisuri langa tava cu sosuri dar oricum, imi place ideea ca nu trebuie sa platesti neaparat pentru ele un pret fix (sau imi place strategia lor de marketing). Se va repeta! (P.S. Si eu tot cu gogoselele alea sunt prietena. 😀 )