Prânz dezamăgitor la Restaurant Kamenice din Dubrovnik

Vara aceasta concediul ne-a dus şi prin Dubrovnik, un oraş minunat cu un trecut înfloritor ce îi face concurenţă Veneţiei antice. Dacă oraşul este foarte frumos, preţurile nu sunt chiar cele mai bune. Auzisem şi înainte despre Croaţia că ar fi destul de scumpă,  zvon ce s-a confirmat cel puţin în privinţa Dubrovnik-ului.

Cu toate acestea, restaurantul Kamenice, pe care l-am ales pentru un prânz târziu înainte de a pleca din oraş a avut preţuri ceva mai moderate. Văzusem cu o seară înainte că lumea stătea la coadă pentru a prinde o masă liberă, ceea ce ne-a făcut să credem că locul merită o vizită. Aşa se face că am ajuns a doua zi pe acolo, bucuroşi că pe la ora 5 erau suficiente mese libere.

Fiind 2 persoane, am comandat o porţie de Midii Buzara (un fel specific de a prepara scoicile), o porţie de spaghete cu sos de roşii, o sticlă mică de vin alb şi desertul caracteristic, Dubrovnik Rozata, ceva gen cremă de zahăr ars.

Am avut probleme în a ne înţelege cu chelneriţa care nu vorbea engleză aproape deloc, spre deosebire de restul vânzătorilor/prestatorilor de servicii din Dubrovnik. Ne-am chinuit să îi explicăm că dorim doar 1 sticlă mică de vin şi 2 pahare. Într-un final se pare că am reuşit să îi transmitem mesajul.

A durat destul de mult (în jur de 20 de minute) până să primim mâncarea, în condiţiile în care noi urma să mergem la autogară şi să prindem autobuzul spre Budva.

Paste cu sos de roșii

Pastele cu sos de roşii nu au fost chiar rele, deşi aveau un pronunţat gust de ceapă, care nu îşi avea locul la acel tip de sos. În plus, nu am primit parmezan, deşi pe urmă am văzut la alte mese borcănaşe cu acel tip de brânză, indispensabilă pentru paste, din punctul meu de vedere.

Midii Buzara

Scoicile au fost destul de bune, fiind preparate cu vin alb, usturoi şi pesmet. Singurul aspect negativ demn de menţionat în privinţa scoicilor este faptul că aveau ceva care „scârţâia” între dinţi şi nu am reuşit să ne dăm seama de la ce provenea. Explicaţia posibilă includea variantele nisip sau depuneri de pe scoici. Oricum, nu foarte plăcut.

După ce am terminat cu mâncarea, am început să ne uităm insistent după chelneriţa care nu mai venea pe la noi să ne ia farfuriile şi să ne aducă desertul. Stând vreo 10 minute, timp în care am fost total ignoraţi de ea, am chemat-o la masă pentru a-i spune să ne aducă desertul şi a cere nota de plată, deoarece intram deja în criză de timp. Când a auzit despre desert, a făcut ochii mari şi s-a uitat la noi de parcă nu ştie ce vrem. A reieşit că ea de fapt nu a înţeles/auzit că vrem şi desert, deşi i-am spus pe limba ei. Nu am avut încotro decât să plătim repede şi să plecăm fără a gusta din desert, fiind deja în întârziere.

Prețuri

Spaghete cu sos tomat – 6 Euro
Midii Buzara – 10-12 Euro
Sticlă mică de vin alb – 4-5 Euro

Preţurile sunt în Kune, moneda oficială a Croaţiei, deci veţi avea ceva bătaie de cap până veţi face mental conversia în Euro.

În concluzie, din experienţa mea nu v-aş recomanda să vă opriţi la Restaurant Kamenice. Dacă totuşi vreţi să vă asumaţi riscul, veţi avea parte de mâncare bunicică, preţuri decente şi o privelişte frumoasă. Cât despre servire… Să fie cu mai mult noroc pentru voi!