Casa Bunicii

Casa Bunicii 1
Timișoara

Cârtiței îi place gustul mâncării gătite în casă, gust foarte greu de regăsit în restaurante din păcate. La Casa Bunicii am întâlnit însă, alături de arome uitate ale copilăriei cel mai bine păstrat gustul acela inconfundabil de mâncare gătită în casă, preparată de o mamă/bunică binevoitoare și dornică să le facă pe plac nepoțeilor preferați.

Pentru cei obișnuiți cu vacanțele petrecute la bunici, restaurantul cu siguranță le va trezi anumite amintiri legate de copilărie, mai ales dacă au copilărit în Banat. Gomboți cu prune, mere-n pijama, tăieței cu nucă – sună cunoscut? Dacă nu, e o oportunitate numai bună pentru a experimenta puțin cu bucătăria bănațeană. Și pentru a afla ce sunt gomboții cu prune, pentru că mi se întâmplă de cele mai multe ori să trezesc oarecare ridicări de sprâncene la rostirea cuvântului magic gomboți cu prune.

Casa Bunicii – în vechiul cartier Elisabetin

Situată în apropiere de zona Bălcescu, mai exact vis-a-vis de Centrul de Afaceri Romcapital, Casa Bunicii completează  gustul mâncării de acasă cu decorul de acasă:  o grădină încăpătoare, și pentru zilele friguroase, 2 săli separate pentru fumători și nefumători. Decorul e simplu, aerisit și plăcut, completat cu detalii specifice gospodăriei bunicii de altădată: șervetele de pe masă, perdeluțele. Iar atenția la detalii se regăsește în fiecare colțișor al restaurantului, inclusiv în toaletă.

Servirea

Atenția la detalii se observă și în ținuta chelnerilor. Chelnerițele parcă sunt desprinse dintr-un tablou rustic, iar chelnerii poartă ținuta clasică. Noi am beneficiat de atenția unui chelner care pe tot parcursul cât ne-a servit a avut un zâmbet molipsitor întipărit pe față și nu și-a pierdut răbdarea nici măcar la nehotărârea mea ( expusă în mod intenționat pentru a testa răbdarea) legată de ce tip de desert să aleg.

Cum eram cam în grabă și în perioada prânzului, ne-am consultat rapid cu privire la meniul zilei: Supă cremă de ciuperci cu crutoane și Cotlet de porc pane cu piure și salată asortată. O variantă absolut agreabilă pentru un prânz, am zis,  așa că nu am mai consultat meniul și ne-am hotărât rapid.

Meniul zilei și deserturile bunicii

Cât am vizitat toaleta, supa cremă deja era gata pentru a fi servită. Extrem de gustoasă, numai bine încălzită, completată perfect de crutoane. Nici cotletul nu ne-a dezamăgit, o bucată generoasă, însoțită de piure, care culmea, avea gust, pentru că foarte rar am mai întâlnit un pireu preparat ca la carte: fie nu are gust, fie are o culoare ciudată, fie o consistență nepotrivită. Pireul bunicii era cel pe care îl știam de acasă.

Porțiile fuseseră mai mult decât suficiente, o somnolență plăcută pusese stăpânire pe noi, așa că am zis să mai oprim puțin timpul în loc cu un desert. Am cerut un meniu la chelnerul cu zâmbetul acela imobil (culmea, nu era deloc forțat, dimpotrivă, foarte politicos).
Și atunci am descoperit bunătățile bunicii: o gamă largă de produse, pe care cu siguranță o să revenim să le degustăm. Dar la capitolul deserturi, am rămas absolut surprinsă de faptul că aveau gomboți cu prune și alte bunătăți preparate în casă: plăcinte cu mere, măr cu nucă și stafide la cuptor. Pe fața lui Gură Mare se citea Tiramisu, iar pe fața Cârtiței plutea un mare semn de întrebare: ceva cu ciocolată? sau gomboți cu prune? Din fericire, chelnerul mi-a venit în ajutor: mi-a recomandat una bucată noutate, și anume pere albastre, o combinație cât se poate de interesantă, și a decis să revină. Cu promisiunea să încerc și perele albastre dar și dragii de gomboți am ales mousse-ul de ciocolată.

Deserturile noastre au sosit foarte rapid, am descoperit ulterior că erau preparate și expuse îmbietor într-un frigider la intrare. Nu am regretat deloc alegerea mousse-ului de ciocolată: o cremă de consitența densă, extrem de aromată, cu vișine din compot, frișcă și nucă rasa. Tiramisu nu era mai prejos, foarte bine însiropată și la fel de gustoasă.

Părinți și copii laolaltă

Fiind ora prânzului, restaurantul găzduia atât categoria business, dar și familii având copii mici venite să deguste bunătățile bunicii. Și culmea, fiind copii mici, m-am mirat cât de liniște e, pentru că uneori prezența copiilor mici poate fi foarte obositoare în restaurante – vezi întâmplarea de la Camelot. Explicația – restaurantul are un spațiu de joacă special amenajat pentru cei mici, supravegheat de camere video, iar părinții pot urmări odraslele la televizoarele din restaurant liniștiți. Foarte utilă idee, nu că m-ar deranja neapărat prezența copiilor, dar e mai ușor pentru toată lumea așa.

Prețuri

Pentru a vă face o idee despre prețuri, în galerie veți găsi una bucată notă de plată. Impresia pe care ne-a lasat-o nouă însă este că deși prețurile pot părea ușor ridicate la anumite preparate, detaliile servirii și atmosfera, dar mai ales gustul mâncării sunt argumente în favoarea sumei de bani cheltuite.

Orar

Bunica deschide la 12:00 și închide la 00:00, în fiecare zi de luni până duminică. Noroc cu pagina de Facebook pentru că pe site nu am găsit informația. E amuzant cum întotdeauna informații utile sunt excluse de pe site-urile restaurantelor.

Dacă vreți să aflați mai repede meniul zilei sau să vedeți ce specialități mai pun la cale cei de la Casa Bunicii îi puteți urmări pe Facebook sau Twitter.

Cât despre noi, am părăsit Casa bunicii ghiftuiți ca la bunica, cu planuri deja făcute pentru următoarea incursiune aici, care va conține cu siguranță gomboți cu prune.

P.S. De curiozitate, cine știe ce sunt gomboții cu prune?

 

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Casa Bunicii 1

Adresă:
Str Virgil Onițiu nr. 3 Zona Balcescu
Telefon:
Website:

[…] This post was mentioned on Twitter by Adela Vacaru, Doru Panaitescu, Doru Panaitescu, Andrei Crivat, FoodCrew and others. FoodCrew said: Gust de mâncare gătită în casă la @CasaBunicii : http://bit.ly/9OArna Bonus pentru zilele de toamnă: au gomboti cu prune 🙂 […]

[…] cei care nu ştiu, restaurantul Casa Bunicii (căci despre el este vorba) se află pe strada Virgil Oniţiu 2, vis-a-vis de centrul de afaceri […]

La bunica acasa | FoodCrew

5 April 2013 at 15:13

[…] cele două restaurante Casa Bunicii, noi am ales Casa Bunicii 2, care este exact vis-a-vis de Biserica din Sinaia, chiar lângă […]

[…] 1 – Casa Bunicii, un restaurant pentru toată familia în zona […]

Comentarii

Gore Brânzescu

18 October 2010 at 9:35

tot îmi promit c-ajung și eu p-aici și numa’ nu mi se-arată. 🙂 cine știe? poate la un moment dat… 😀

    Cârtița Pofticioasă

    18 October 2010 at 10:46

    Cât de curând, zic eu!

    Infidel Gastro

    18 October 2010 at 11:35

    Pentru un ospăţ cum se cuvine e nevoie şi de meseni aleşi pe sprânceană. Ia să vedem cum ne adunăm unul şi unul! 😉

Simi

18 October 2010 at 12:23

gomboti cu prune = galuste cu prune 🙂 si cred ca toata lumea a auzit de ele 🙂

    Infidel Gastro

    18 October 2010 at 12:38

    Ai fi surprinsă câţi fac ochii mari când aud “gomboţi”, chiar oameni de-ai locului 🙂

    Stefan V.

    18 October 2010 at 16:09

    @Infidel Gastro – Posibil sa fie o chestiune de obisnuinta, eu de ex. pana nu de mult nu stiam de alta denumire decat cea de “gomboti”. 🙂

    Gură Mare

    18 October 2010 at 16:25

    @Stefan V. Eu până de curând nu ştiam ce sunt gomboţii.

Naiada

20 October 2010 at 16:51

Surprinzător cât de multă lume apreciază mâncarea de la Casa Bunicii. Mie nu-mi place, nu are deloc gust ca la bunica cel puţin ce am încercat atât eu cât şi prietenii mei. Voi povesti la un moment dat despre aventurile culinare de aici.
Despre local n-am cuvinte, într-adevăr curat şi pe gustul meu. Terase deasemenea. Altfel din păcate pe mine nu m-au cucerit, deşi mi-aş fi dorit fiind aproape de casa mea, nu-mi strica un local în genu’ pe unde să trec mai des.
ps: aici nu primeşti gomboţi, ci un gomboţ mare, dar se simte aroma de restaurant şi nu de home made

    Cârtița Pofticioasă

    21 October 2010 at 18:17

    Ne poti spune cam ce ai incercat?

    Sau alte restaurante cu gust de mancare home made ne poti recomanda?

    Of, numai un gomboț 🙁

    Intre timp asteptam aventurile tale de la Casa Bunicii.

    Naiada

    25 October 2010 at 15:16

    Am încercat cotlet Jimbolia, cotlet Normandia, cartofi bănăţeni, cartofi ţărăneşti, clătite cu carne şi un meniul zilei. O colegă a luat perele de care spuneai şi susţine că nu e nimic deosebit.
    Ce să spun draga mea, gusturile sunt atât de subiective încât niciodată ceva nu va plăcea tuturor sau întotdeauna ceva ce nu place majorităţii e totuşi pe gustul câtorva. 🙂 Aşa că dacă mie nu mi-a plăcut, nu înseamnă că nu e bun pentru alţii. Logic. 🙂
    Sincer mi-e greu să găsesc la noi un restaurant mai de Doamne ajută cu mâncare bună rău. Înainte era Casa românească, cel puţin la meniul zilei erau aşi. Mai e La Nea Marin, în Mehala, unde chiar m-a surprins cât de bună e mâncarea, aşa ca la ţară, dar e cam departe şi nu e tocmai cel mai plăcut la vedere local. Dar dacă ar fi să aleg unul singur aş spune Select. Cu siguranţă. 🙂

    Cârtița Pofticioasă

    30 October 2010 at 22:24

    @Naiada Si pe unde vine Select asta? 🙂

    Nu am mai auzit de el!

    Naiada

    31 October 2010 at 23:25

    În Lipovei. Mă mir că nu ai auzit de el. E un restaurant chiar select. 🙂 Cu preţuri ok şi mâncare de vis. Pe cuvânt! 😀

m

20 October 2010 at 17:44

serios?

Lia

27 October 2010 at 16:46

mancarea la bunica e incredibil de scumpa si foarte putina. La meniu, daca te intreaba chelenrul daca vrei si apa, poti linistit sa ii spui “Multumesc, am supa/ciorba” apa chioara cu vagi urme de verdeata, si si mai vagi urme de carne, daca e trecuta la continut. De aratat asa-i, arata bine, si servirea e ok cand nu au prea multi oameni.

    Cârtița Pofticioasă

    30 October 2010 at 22:23

    Ca si pret, intr-adevar e mai ridicat decat “media”, dar cred ca sunt aspecte care compenseaza: diversitatea preparatelor, portiile, si servirea. Servire care la orice restaurant se poate intampla sa fie in unele ocazii ireprosabila, in altele sa lase de dorit. Depinde intotdeauna de cum nimeresti, desi normal ar fi ca sa fie o servire agreabila tot timpul.

    Imi pare rau sa aud asta de ciorbe pt ca imi ajunsese la urechi cum ca au niste supe/ciorbe foarte interesante si abia asteptam sa le gust!

    Naiada

    31 October 2010 at 23:28

    Subscriu Lia! Cu fiecare nouă vizită nu s-a întâmplat decât să mi se întărească părerea asta despre această “casă”. 🙂
    Noroc cu localul care arată grozav că mai compensează.

milina

3 November 2010 at 11:40

Eu mergand pe recomandarea lu’ maica-mea am mincat ficatei de pui cu sos de rodii care au fost buni. Dar restul colegilor de echipa au nimerit chestii submediocre.
Am gustat si perele: dezamagitor.
Preturile sint cam mari pt calitatea mancarii.

veveritza mancacioasa

8 December 2010 at 13:30

@Naiada, confirm impresia foarte buna despre Select. Din pacate, se cam arunca la preturi (2 persoane nu cred ca iesi sub 100 lei) si n-ar trebui mai ales acum, pe criza…
Tot am auzit de Bunica asta, trebuie s-o incercam si noi. Sunt sigura ca n-o sa fie ca la bunica mea pentru ca provin dintr-o zona unde nu s-a auzit de taitei cu nuca dar..sunt deschisa la nou. 🙂

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul