La bunica acasă

Fiind nu demult în concediu pentru vreo două săpătămâni, am avut ocazia de a face un mic tur al restaurantelor, şi mai fancy, dar şi mai puţin fancy de prin Timişoara. Bineînţeles, voi vorbi despre fiecare-n parte, aici.

După Tenpizza şi Papa Sam, mi-am zis mie că nu pot rata şi de această data unul din Restaurantele Casa Bunicii. Mai mult decât atât, fiindcă aveam in vizită un veritabil cetăţean american la mine, Casa Bunicii părea locul ideal pentru a-i arăta concret cum se mănâncă la noi prin Banat. 😉

Dintre cele două restaurante Casa Bunicii, noi am ales Casa Bunicii 2, care este exact vis-a-vis de Biserica din Sinaia, chiar lângă clădirea Iosefin Residence Apart Hotel. Noi am ajuns acolo chiar la ora 12, ora la care restaurantul îşi deschide porţile în fiecare zi şi de cum am intrat, am fost trataţi aşa cum se cuvinte într-un restaurant care se respectă.

Fiindcă vremea era la acea dată frumoasă, am decis să ieşim pe terasă, care terasă este tare frumoasa, plină cu plante frumos întreţinute şi o linişte incredibilă pentru un local situat în centrul oraşului. De cum ne-am aşezat, tot mai mulţi oameni au început să apară, oameni care par clienţi fideli ai localului şi care comandau, în marea lor majoritate, meniul zilei.

Meniu

Meniul variat îţi cam dă bătăi de cap şi nu ne-a fost deloc uşor să ne alegem ceva, iar eu atentă la cele mai mici detalii, am fost cucerită de modul în care este descris aproape fiecare produs, în aşa fel încât te face să-ţi imaginezi exact cum va arăta în farfurie. Ca să vă exemplific, eu am ales:

• Piept de pui cu sos de mere – 220 de grame, a cărui descriere suna cam aşa: Daca vă gătea aşa ceva bunica când eraţi mici, atunci ştiţi deja că alături de pieptul de pui vine un sos delicios din mere dinstuite în unt şi asezonate cu scorţişoară. Mai ca-n Banat de atât nu se poate! 😀
• Orez cu ciuperci şi caşcaval – 250 de grame

Ca să fiu sinceră, aveam aşteptări mari faţă de acel sos de mere care speam eu să aibe un gust ca la buni acasă, lucru care din păcate nu s-a întâmplat. Nu zic că nu a fost bun, puiul a fost fraged şi tare bun, dar i-a lipsit acel ceva şi am avut senzaţia că nu era deloc condimentată mâncarea.
Orezul, pe de cealaltă parte, a fost delicios, proaspăt cu bucăţi mici de ciuperci şi caşcaval care să echilibreze puţin dulceaţa din sos.

Prietenul american a avut şi el ceva dificultăţi în a se decide, neştiind dacă să meargă pentru Frigărui de pui ca-n Basarabia sau Steak de pui pomodori.
Până la urmă s-a decis şi a ales:

• Steak de pui pomodori – 250 de grame. Facem întâi un piept de pui pane şi-l prăjim pe grătar. Adăugăm sos de roşii, bucăţi de mozzarella şi gratinăm în cuptor câteva minute.
• Cartofi bănăţeni cu praz – 290 de grame. Cartofii îi tăiem în lungime şi-i prăjim până devin aurii. Separat, tragem prazul la tigaie doar cât să-şi lase dulceaţa apoi amestecăm cu cartofii, asezonăm cu sare şi piper şi legăm cu puţină smântână.