Barca – restaurant cu hrană vie pentru starea de bine

Sunt o entuziastǎ susţinǎtoare a lucrurilor de încercat în ceea ce priveşte alimentaţia. Totuşi, asemeni riscurilor pe care ni le luǎm în carierǎ, de exemplu, încercǎm acele lucruri care sunt pe potriva noastrǎ sau când suntem pregǎtiţi cumva pentru ce au ele sǎ ne ofere. Aşa cǎ atunci când mi s-a ivit ocazia de a mânca într-un restaurant vegan, n-am stat pe gânduri. Nu eram chiar o novice, gustasem prin alte pǎrţi o supǎ de morcovi şi paste de dovlecel, foarte bune şi eram din ce în ce mai curioasǎ.

De ce Barca şi de ce mâncare vie? Aflǎm de pe site-ul restaurantului cǎ proprietarul este un fost om al mǎrii, pentru care barca de salvare a fost întotdeauna „şansa la viaţǎ atât pe apǎ, dar şi în alte situaţii critice”. Bolile de tot felul pot convinge pe cineva sǎ adopte un stil de viaţǎ vegan, dar la fel de bine şi oamenii sǎnǎtoşi pot ţine cure în diferite momente pentru curǎţare şi pentru o stare de bine generalǎ. Alimentele nu sunt procesate la mai mult de 42 de grade, dar sunt într-adevǎr delicioase.

Am urcat pe Barcǎ într-o zi destul de mohorâtǎ, dar cu o prietenǎ minunatǎ care şi apreciazǎ experimentele la justa lor valoare. Ne-a plǎcut interiorul, curat, cu nuanţe de verde, un miros fin de mâncare, dar nu supǎrǎtor. Ne-a fascinat muzica de la început, o chitarǎ spaniolǎ cu acorduri mângâietoare, foarte potrivitǎ pentru un prânz tihnit.

Ne-am aşezat retras lângǎ o fereastrǎ, am parcurs de câteva ori meniul şi am acceptat recomandǎrile domnişoarei care a venit sǎ ne preia comanda. Citisem undeva cǎ întotdeauna ar trebui început cu desertul, pentru ca acesta sǎ aibǎ timp sǎ fie digerat, fiind cel mai laborios din punctul acesta de vedere. Aşa cǎ am comandat un pahar de vin roşu ecologic (adicǎ fǎrǎ sulfiţi) – 8 lei şi am aşteptat… desertul.

Deşi tare îmi fǎcea cu ochiul un tort cu cacao şi mentǎ (14 lei), am acceptat propunerea prietenei însoţitoare şi ne-am delectat împreunǎ cu o budincǎ Psyllium (10 lei). Pentru cei ce nu ştiu, psylliumul este o tǎrâţǎ asemǎnǎtoare ovǎzului, dar cu mult mai multe fibre decât acesta, folositǎ în aceleaşi scopuri terapeutice.

Budinca avea gustul plǎcut al orezului cu lapte, atât de drag copilǎriei noastre, cu bucǎţele de bananǎ, psyllium, miere şi lapte de migdale. Scorţişoara presǎratǎ deasupra parfuma delicat acest desert uşurel, servit atipic în deschiderea mesei. Apoi, ne-am relaxat 20 de minute (cum cere eticheta), vorbind, inspectând cǎrţile şi bunǎtǎţile expuse pentru vânzare în vitrina din holul principal şi, în general, plǎcându-ne starea aceea de expectativǎ, când eşti curios şi ştii c-o sǎ fii surprins.

La felul principal, prietena mea a preferat o ciorbǎ de burtǎ (12 lei), cu ghilimelele de rigoare, evident, încǎlzitǎ uşor. Deşi adusǎ puţin neglijent, nu ne-am inflamat pentru aşa lucru minor şi am început degustarea. Prietena mea nu mai mâncase ciorbǎ de burtǎ adevǎratǎ şi deci nu avea termen de comparaţie, în schimb, eu am fǎcut asta de câteva ori şi a fost foarte interesant de observat asemǎnǎrile dintre cele douǎ. Ciupercile pleurotus şi smântâna din caju au redat cu fineţe aspectul bogat şi sǎţios al ciorbei de burtǎ şi ne-am declarat pe deplin satisfǎcute.

La pièce de résistance a fost, totuşi, platoul Vegan (50 de lei), poate cam scump, dar pentru douǎ persoane, un festin binemeritat. Platoul conţinea sushi, rulouri de dovlecel, ciuperci marinate, legume şi pastǎ de mǎsline pe bǎrcuţe de ardei gras, o explozie de arome şi culori într-o singurǎ farfurie.

Cred cǎ primul care ne-a atras atenţia şi papilele a fost sushi-ul. Pregǎtit cu migdale, avocado, morcov, apio, ardei şi alge nori şi acompaniat de sos de soia şi picantul wasabi, sushi-ul acesta crud ne-a convins pe deplin şi ne-a plǎcut inventivitatea cu care orezul şi somonul au fost înlocuite.

Rulourile de dovlecel au fost şi ele excepţionale (tare mi-e teamǎ cǎ o sǎ rǎmân fǎrǎ adjective pânǎ la sfârşitul acestui articol, dar pe care aceste preparate le meritǎ din plin). Felia de dovlecel învelea o brânzǎ de floarea soarelui, iar în sos am recunoscut busuioc şi caju-ul omniprezent.

Ciupercuţele marinate erau proaspete şi delicioase, iar pateul de mǎsline, special lǎsat la urmǎ, divin. L-am fǎcut şi eu de câteva ori în casǎ şi îmi place la nebunie. L-am întins pe pâine din migdale, cu roşii deshidratate în compoziţie, şi cu el am încheiat aceastǎ masǎ surprinzǎtoare; întotdeauna las la urmǎ ce îmi place cel mai mult ca sǎ pǎstrez gustul bun cât mai mult timp.

La o urmǎtoare vizitǎ, mi-ar plǎcea sǎ încerc un shake de smochine şi curmale (10 lei), tortul de mentǎ menţionat, supa de cocos (12 lei) sau o salatǎ de icre (12 lei). Dacǎ aveaţi cumva ideea cǎ vegan e sinonim cu prea puţinǎ variaţie şi cu anost, poate cǎ e timpul sǎ încercaţi şi acest tip de bucǎtǎrie. Ȋn plus, beneficiile pentru sǎnǎtate ale acestui regim, inclus chiar şi foarte puţin în alimentaţie, sunt certe şi sunt sigurǎ cǎ noi toţi am prefera sǎ ne rupem din când în când din cercul vicios al goanei zilnice şi ale unei diete de cele mai multe ori nepotrivite pentru a regǎsi acel echilibru necesar unui corp şi unui spirit armonios.