Masa bogaților la cantina săracilor

Înainte să încep prezentul articol, ca un veritabil jurnalist, am căutat pe Google mai multe informaţii despre următoarea mea victima şi am aflat că Dorna e de fapt un restaurant. Dar dacă ţinem cont de aura de pub autohton al anilor 90 şi de sistemul de servire, cred că putem să-i spunem cantină fără s-o supărăm nici măcar pe patroană, care din câte am înţeles e doamnă trecută de prima tinereţe, şi care, spre deosebire de subalterne, mai ştie să şi zâmbească.

Nu mai trecusem pragul cantinei de aproape un an şi amintirile începeau să mă chinuie şi totodată să mă răscolească. Nostalgici fiind din fire am hotărât cu Infidel să revenim la locul care ne-a dat atâtea satisfacţii gustative, dar mai ales financiare (ca şi student te mai saturi de zacuscă, vorba aia).

Restaurant Dorna în Girocului

Odată ajunşi la sora mai vârstnică a Damei, ne aruncăm cu ochii direct în unicul meniul disponibil, un meniu clasic de altfel: 2 coli a5 – una scrisă de mână, una xeroxată – protejate de o copertă de piele Louis Vuitton.

Am căutat din start una din preferatele mele gătite de mama Dorna şi anume piept de pui cu escalop de ciuperci. Din păcate am ajuns prea târziu iar acest mix bun era deja haşurat. La fel şi următoarea mea preferinţă, piept de pui cu roşii şi ardei. Îmi era foarte poftă de ceva cu sos, iar singura chestie ce mai era disponibilă era escalopul de porc cu ciperci. Eu şi porcul nu suntem chiar cei mai buni prieteni, dar oameni suntem, porc mâncăm.

Nu era prea mult timp de saga, căci alţi nostalgici se înghesuiau să mai prindă şi ei ceva, iar noi pusesem monopol pe nepreţuitul meniu. Aleg repede si o supa ardelenească cu piept de pui – ştiam că dacă-mi iau de legume o să-mi cumpăr şi smântână separat şi am să ies mai scump.

Reguli și ponturi la Restaurant Dorna

Când vii la Dorna tre’ să ştii din start ce comanzi, nu prea ai timp să încerci chestii noi. Noi am avut noroc că era sâmbătă după-amiaza că altfel ne mâncau clienţii fideli ca pe-o fidea. Îmi iau şi o salată de varză pusă strategic în drumul spre casa de marcat, plus o porţie de cartofi piure şi un Frutti Fresh de pere (am specificat că mă chinuiau amintirile).

Dacă ajungeţi pe la cantina şi vreţi să vă comandaţi la pachet, aduceţi-vă pachetul de acasă, adică o caserolă, borcane etc. La Dorna se poate, iar mai mult de atât, economisiţi cel puţin 2 lei. Eu mereu uitam să iau caserolele.

Mâncarea la Restaurant Dorna

Supa ardelenească cu piept de pui a fost exact ca cea pe care o ştiam de pe vremuri sub denumirea de supă de pui a la grec, dar cum curentul “back to basics” e încă în vogă nu poţi să-i condamni pe oameni. A fost exact cum mă aşteptam: se simţeau legumele proaspete, se simţea şi smântâna, orezul era majoritar, iar pieptul de pui degresat şi dezosat ca la carte. Dar ca de obicei, pe bucătărese le-a cam luat valul şi au diluat totul cu prea multă apă. Cu toate acestea a fost totuşi destul de gustoasă. Pe o scară Richter dintr-un bloc de desen îi dau o nota de 3.2 din 5.

După cum spuneam, nu sunt cel mai mare fan al cărnii de porc. Ştiu şi recunosc: sunt un alintat al bunicii mele. Mi-e mai drag de păianjeni decât de grăsimile de pe carne, iar arahnofobia e numele meu mic. Însă… escalopul ăsta a fost delicios! Ciupercile le suspectez a fi fost din conservă, sosul prea lichid, dar teribil de apetisant – oricum mai bine aşa decât îngroşat cu un kil de făină.

Piureul se simţea a nu fi din fulgi, însă îi mai lipsea puţin lapte. Salata de varză a fost preparată pe gustul meu: nici prea acră, nici prea seacă. Puţin piper nu-i strica totuşi. După cum le-am descris, probabil credeţi că a fost un eşec, dar una peste alta (la propriu), acest “felul 2” a fost methadona unui gurmand de sâmbătă după-amiază. Aşa s-ar explica cum mi-am păstrat nivelul normal de serotonina şi am fost capabil să mai joc și fotbal la 30°C.

Prețurile și atmosfera

Îmi pare că am luat din greşeală alt bon şi nu pot să vă arăt o poză cu preţurile defalcate, însă vă spun relativ:

• supă 3.6 lei
• piure de cartofi  2 lei
• salată 1.7 lei
• Frutti Fresh la 0.5 l – 3 lei
• escalop de porc cu ciuperci 4.5 lei

Deşi unii rezidenţi din zona Girocului ar compara localul cu o cantină a saracilor, nu pot să zic că am ieşit chiar ieftin pentru un meniu, ţinând cont că am dat pe tot 15 Lei.

Singurul lucru care m-a încălzit, în afara soarelui care mi-a dat primul bronz de tractorist pe anul acesta, a fost gustul legumelor care se simt proaspete în mâncare. Ţinând cont că ieşirea din spate a Dornei dă înspre piaţa din Girocului, ar fi fost chiar stupid să nu se folosească de ea.

Nu ştiu ce muzică e în incinta localului sau dacă e vreo muzică. În timpul săptămânii e mai aglomerat decât atunci când, pe la sate, partidele dau în campanii găleţi cu zahăr şi făină. Aici comanzi, mănânci şi pleci, deci nu am avut niciodată timp să bag de seamă. Aşa că nu vă pot da prea multe detalii despre ambientul sonor. Dar dacă nu m-a deranjat până acum, cred că e de bine 🙂

Concluzia

Punând cap la cap benzina consumată din celalalt capăt al Timişoarei, efortul de deplasare şi noile preţuri, aroganţa asta nu prea se merita. Nu cu mult timp în urmă, cu acelaşi meniu m-aş fi încadrat până-n 12 lei, iar dacă scoatem sucul din calcul, chiar nu mai avea rost să gătesc. Pe vremuri era mai ieftin, șoptește nostalgic bătrânul din mine.

Cu alte cuvinte, dacă nu staţi în proximitatea cartierului Giroc, pe după bloc, nu recomand vizita la Dorna.