Ultima zi din Brumǎrel ne-a prins la The Harbour bucurându-ne de ultimul eveniment din seria gastronomicǎ a cǎlǎtoriilor culinare în jurul lumii. Şi pentru cǎ este timpul recoltei şi al pregǎtirilor pentru sezonul rece, gazdele de la The Harbour ne-au pregǎtit o searǎ româneascǎ, intitulatǎ sugestiv „Gusturi româneşti… asezonate”.
Portul a fost dichisit cu carpete de la Muzeul Ţǎranului Român, iar atmosfera a fost întreţinutǎ de o solistǎ de muzicǎ popularǎ, iar din aceastǎ cauzǎ cred cǎ n-am fost singura care a asemuit evenimentul cu o nuntǎ neaoşǎ. Nu cǎ asta ar fi un lucru rǎu, dar de fiecare datǎ mi se pare cǎ bucatele româneşti parcǎ nu invitǎ la desfǎtare sau la poveşti. O fi întreg arsenalul, binecunoscut de noi toţi: când e muzicǎ se danseazǎ, când muzica tace, mâncǎm, ba chiar mai mult, ne ghiftuim. Ceea ce e pǎcat şi paradoxal pentru cǎ mâncarea româneascǎ e gustoasǎ, iar românul meşter în povestit.
Lǎsând la o parte consideraţiile cvasi-antropologice, ne-a plǎcut acest ultim eveniment realizat de The Harbour. Ne-a plǎcut cǎ s-a vorbit despre posibilitatea existenţei unei gastronomii profund româneşti şi despre influenţele turceşti asupra obiceiurilor noastre culinare de-a lungul timpului. Ne-a plǎcut şi demonstraţia de olǎrit şi olarul neobosit din mâna cǎruia au ieşit frumoase forme şi a cǎrui figurǎ exprima de fiecare datǎ bucuria de a face ce îi place.
Ne-au plǎcut şi „lacrimile de struguri” ale serii, prezentate de somelierul Bogdan Dumitrescu: douǎ vinuri de la Jidvei, unul alb şi unul roze, seci, astringente şi potrivite cu festinul în desfǎşurare.
Meniul serii a fost realizat de Chef Dumitru Bucşa, de la Hotel Pullman, şi a fost o trecere în revistǎ a unora din cele mai apreciate feluri de mâncare româneşti. Seara a început cu un mizilic format din biluţe de brânzǎ de burduf, zacuscǎ şi un preparat din carne pe care din pǎcate nu mi-l amintesc.
A continuat apoi cu bulz ciobǎnesc, cu costiţǎ şi ardei copţi. Pentru cǎ papilele mele şi costiţa nu s-au mai întâlnit de vreo doi ani jumǎtate, m-am concentrat asupra bulzului. Şi bine am fǎcut pentru cǎ a fost preparatul serii pentru mine, nimic nu m-a mulţumit mai mult. Un fel simplu, fǎrǎ fasoane, dar cremos, în care se distingeau bine toate ingredientele. Mulţi bucǎtari recunosc cǎ piatra de încercare în bucǎtǎrie o reprezintǎ tocmai felurile de mâncare simple, iar lui Chef Bucşa bulzul i-a ieşit excelent.
Gustul pastramei de berbecuţ mi-a rǎmas strǎin, dar comesenii au apreciat-o foarte mult. Cartofii copţi şi murǎturile însoţitoare au fost pregǎtite corect, şi ca de fiecare datǎ, garnituri perfecte într-o masǎ româneascǎ.
Fileul de crap a fost poate cel mai puţin impresionant preparat al serii, probabil din cauza gustului caracteristic, iar în ceea ce piveşte prunele afumate, sunt de pǎrere cǎ fie îţi plac la nebunie, fie nu poţi sǎ le suporţi deloc. Le-am încercat şi nu au fost rele, dar nu cred cǎ se va mai repeta asta prea curând.
Pentru cǎ în aceeaşi searǎ avea loc şi Halloween-ul, desertul a fost reprezentat de o plǎcintǎ de dovleac foarte bunǎ, într-o prezentare care mie mi-a plǎcut foarte mult pentru cǎ m-a fǎcut sǎ mǎ gândesc la coroniţele de pe capul premianţilor la sfârşit de an şcolar.
A fost un final bun pentru un eveniment care ne-a minunat cu fiecare ediţie şi pe care îl aştepǎm cu nerǎbdare şi anul viitor. Cu The Harbour ne vom revedea, totuşi, la Repetiţia de Crǎciun de luna aceasta şi cronicarul va fi la datorie pentru a vǎ reda cât de mult din atmosfera de petrecere.
Nici un comentariu